Istoria

Satul Corcova, atestat documentar în hrisovul emis de Radu cel Frumos în anul 1472, se afla în apropierea râului Cosuștea de Motru, pe traseul unui drum roman. Această așezare a avut mai mulți conducători, printre care și descendenții domnitorului Constantin Brâncoveanu și ai domnitorului Gheorghe Bibescu.

În istoria unui sat, instituțiile cele mai vechi și reprezentative au fost și sunt biserica și școala. Biserica din Corcova cu hramul sfinții voievozi a fost construită de Constantin Strâmbeanu, stolnic în anul 1752 pe locul alteia mai vechi. A fost reparată în anul 1889. Pisania din 1752 se afla la Palatul Mogoșoaia ctitoria lui Constantin Brancoveanu.

Viticultura a existat probabil în această zonă în timpul dacilor, fiind o zonă locuită și nu foarte îndepărtată de capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Documentar, Podgoria Corcova este recunoscută din secolul al XV-lea. Într-un hrisov datat din 29 iunie 1497, Radu cel Mare face danie Mânăstirii Tismana 300 vedre de vin provenit de la Jidoștița.

Mai târziu, printr-un act din 1 iulie 1594, Mihai Viteazu întărește lui Necula două vii la Corcova, iar printr-un altul, din 8 iulie 1596, întărește lui Radu, al doilea paharnic,ocine și vii în Jirov, Cernaia, Cotoroaia și Valea Bună.

Secolele al XIX-lea și al XX-lea: Corcova, ca moșie a Bibeștilor, a cunoscut perioada de glorie la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea. Prințul Anton Bibescu deținea în zona Corcovei peste 2000 de hectare de teren, atât vie, cât și teren arabil și păduri. Prințul a angajat un tânăr agronom francez pentru a se ocupa de conacul Bibescu de la Corcova și de podgorie, Aristoteles Sauget. Tânăr absolvent ca șef de promoție al Facultății de Științe Agricole din Nancy, Aristoteles Sauget este cel care a reorganizat moșia, a plantat soiuri nobile de viță aduse din Franța și a creat, după metoda obținerii vinurilor de Bordeaux, celebrele Corcovin și Corcovel, cupaje uluitoare având la bază Cabernet Sauvignon, ce au devenit foarte apreciate în Franța: vinul era încărcat în butoaie de lemn de stejar și transportate cu carele cu boi până la Strehaia. Acolo butoaiele erau încărcate în vagoane și ajungeau la Paris.

În semn de recunoștință pentru devotamentul său, prințul Anton Bibescu i-a dăruit administratorului 50 hectare de teren, pe care acesta și-a înălțat o vilă în stil alsacian. Moșia a decăzut odată cu incendiul din 1907 și apoi în timpul celor două Războaie Mondiale.

Corcova era locul preferat de petrecere a vacanței pentru Anton Bibescu și Martha Bibescu, precum și pentru o parte din prietenii lor celebri.

Marcel Proust scria: Nume dragi, ca acela de Corcova, îmi erau atât de familiare și de apropiate ca Senlis și de o mie de ori mai dragi decât Bonnelles și tremuram într-una să nu le văd în vreun comunicat și mă învinuiam că nu cunosc îndeajuns și altele pe care trebuie că voi le îndrăgiți și care sunt poate cunoscute prin amintiri de-ale tale, de-ale lui Emanuel, de-ale prințesei Bibescu.

Prințul Anton Bibescu era mai mult decât convins că numai în aceste locuri din fermecătorea vale a Motrului își putea redobândi acel mereu căutat echilibru al trupului și al sufletului, pentru a porni din nou, cu nebănuite avânturi, cu sporite energii, pe valurile învolburate ale vieții, în căutarea eternului mister al destinului omului pe pământ. Aici, în conacul de la Corcova, îi plăceau mai ales primăverile, lăsându-se pătruns de amețitorul parfum al atâtor flori pe care le considera numai ale acestui pământ și pe care credea că nu le va mai întâlni nicăieri. Prințul iubea la fel de mult și toamnele Corcovei, trăia clipe de rară fericire când vedea întinsele podgorii copleșite de rod și când atingea, ca o mângâiere, strugurii dolofani și brumării. Desele popasuri la Corcova ale familiei Bibescu au prilejuit vizite celebre ale lui Ion Minulescu, Ion Pillat și alte personalități ale culturii române sau politicii vremii. La îndemnul prințului, aici, în conacul de la Corcova, a scris Mihail Sebastian piesa “Steaua fără nume” pe care o botezase inițial “Ursa Mare” și ale cărei fapte și eroi au fost rupte din realitatea așezărilor din Lunca Motrului. Marele dramaturg consemna în mai 1943.

Ion Minulescu le-a dedicat gazdelor sale poezia “Pianissimo”, iar Ion Pillat a scris aici versurile poeziei “Cloșanii”, inspirată din frumusetea locurilor.